PANDURII TÂRGU JIU SE IMPLICĂ ÎN CAZURI UMANITARE / IMPLICĂ-TE ALĂTURI DE NOI, DONEAZĂ ŞI TU !

Pandurii Târgu Jiu s-a implicat constant în ajutorarea semenilor cu probleme grave de sănătate la fel cum o fac numeroase cluburi de fotbal din Europa. De cele mai multe ori, numai mediatizarea cu ocazia unor evenimente importante a cazurilor poate face minuni, oamenii aflaţi în suferinţă primind ajutor de la semeni pe care nu îi cunosc dar care au aflat despre problemele lor. În spiritul acestei idei de a ne ajuta semenii, Pandurii Târgu Jiu vă prezintă cazul tânărului Pupăză Romică de 22 de ani,, diagnosticat cu Leber, o boală letală care atacă nervul optic. Boala a avansat şi i-a afectat vederea, astfel încât acesta nu mai percepe decât lumina şi câteva puncte neclare.
Tânărul ar putea avea şansa de a-i vedea din nou pe cei dragi dacă va fi supus unei intervenţii cu celule stem care poate fi realizată la o clinică din Thailanda. Celulele stem pot regenera nervul optic, dacă se vor realiza opt injecţii cu celule stem dar şi alte terapii specifice de vindecare după intervenţie.
Costul total al deplasării şi tratamentului la care va fi supus Romică se ridică la peste 25 000 de dolari, bani de care acesta nu dispune dar care ar putea fi strânşi din donaţii.
Vă puteţi implica în această campanie şi îl puteţi ajuta pe Romică să vadă din nou donând în conturile afişate mai sus pentru a-l ajuta pe tânăr să realizeze această intervenţie medicală.
Îi invităm pe suporterii echipei Pandurii dar şi pe toţi cei care vor fi prezenţi azi la meciul dintre Pandurii şi Steaua să doneze în conturile afişate atât cât pot pentru a da o mână de ajutor. Romică poate vedea din nou dar are nevoie de puţin ajutor.
Gândiţi-vă pentru un moment la cei mai puţin norocoşi decât voi şi ajutaţi-i!

Vă prezentăm aici mesajul lui Romică, adresat pe facebook celor care au puterea să îi redea vederea: „Numele meu este Pupăză Romică, am 22 de ani, locuiesc în comuna Gugeşti, judeţul Vrancea. Ca fiecare dintre voi, am şi eu povestea mea, doar că a mea este mai tragică, de fapt viaţa mea este plină de tragedie, dar să trecem la adevăratul motiv pentru care am început să vă scriu: până în anul 2006 am crescut ca orice copil normal, bucurându-mă de frumuseţile copilăriei până într-o zi când, la şcoală fiind, am observat că întâmpinam dificultăţi la citirea scrisului de pe tablă, eu pe atunci stând în ultima bancă. Iniţial, am crezut că doar mi se pare. Zilele treceau, iar treaba asta tot persista, până când am decis să mă duc la oftalmolog. Ajuns acolo, a trebuit să citesc literele de pe un panou, le-am citit pe toate, inclusiv ultimul rând cu cele mai mici litere, dar puţin mai dificil, apoi am fost examinat la diferite aparate, verdictul final fiind că nu am nicio problemă, că nu îmi trebuie ochelari şi că este o problemă temporară. Întors la şcoală, aceleaşi dificultăţi în citirea scrisului. Am început să mă mut dintr-o bancă în alta, până am ajuns în prima bancă. Văzând că nu se schimbă nimic, am decis să mă duc la un control mai amănunţit la Bucureşti. Medicii de acolo mi-au spus că nervii optici îmi sunt atrofiaţi şi că nu există nicio şansă de recuperare, dar m-au asigurat că vederea mea va rămâne la acest stadiu, adică, mă pot descurca singur. Timpul trecea, iar câmpul vizual mi se tot îngusta. Am început să fac naveta săptămânal la Bucureşti pentru investigaţii, umblând dintr-un spital în altul, peste tot acelaşi verdict de atrofiere bilaterală de nerv optic, dar fără a se şti cauza. Văzând că în ţară nu se poate face nimic, am decis să îmi fac nişte controale mai amănunţite în străinătate, începând cu Italia, dar la toate spitalele din această ţară mi s-a oferit acelaşi verdict ca şi în ţară, fără a se cunoaşte cauza. Apoi a urmat Belgia, apoi Anglia, dar primeam aceleaşi răspunsuri descurajatoare, spunându-mi că nu există nicio şansă vreodată de recuperare.
Eu, fiind un luptător, nu m-am dat bătut şi am ajuns la Spitalul ACIBADEM din Turcia, unde am şi primit un răspuns clar referitor la boala mea. Aceasta se numeşte Leber, o boală ce atacă nervii optici, ceea ce a şi făcut, în prezent, eu mai percepând doar lumina şi câteva puncte neclare. Când deja mă resemnasem că voi rămâne aşa, am descoperit o speranţă la o clinică din Thailanda, aceasta fiind singura din lume care oferă un pachet complex de celule stem care regenerează nervul optic, incluzând 8 injecţii cu celule stem şi alte terapii de vindecare, costul total ridicându-se la 25.000 $, bani de care eu nu dispun. Lumina pentru mine costă 25.000 $. Pentru voi cât costă? Cine vrea să mă ajute să îmi văd visul cu ochii, o poate face donând în următoarele conturi : RO24RNCB0267127745580007 (RON),
RO94RNCB0267127745580008 (VALUTĂ),
TITULAR CONT: ROMICĂ STELIAN PUPĂZĂ”